Ce este rahitismul?
Rahitismul este o afecțiune medicală complexă care influențează în mod predominant traiectoria de dezvoltare a oaselor la copii, culminând cu manifestarea oaselor care sunt deosebit de delicate, flexibile și contorsionate. Această boală provine dintr-o deficiență a nutrienților critici, și anume vitamina D, calciu sau fosfat, toate acestea fiind indispensabile pentru păstrarea integrității osoase optime.
Starea rahitismului poate fi clasificată în tipuri distincte, în funcție de cauza principală și de deficiența specifică de nutrienți implicată.
-
Rahitismul nutrițional:
Această formă este cea mai răspândită variantă a rahitismului și este provocată în primul rând de o insuficiență de vitamina D, calciu sau de o deficiență a ambelor elemente vitale. Vitamina D joacă un rol indispensabil în facilitarea absorbției calciului și fosfatului din aportul alimentar. În cazurile în care vitamina D este insuficientă, capacitatea organismului de a mineraliza oasele este compromisă, ducând astfel la dezvoltarea oaselor moi și slăbite. Acest tip este adesea legat de expunerea inadecvată la lumina soarelui, de o dietă echilibrată inadecvat cu deficit de vitamina D și calciu sau de anumite afecțiuni medicale care împiedică absorbția sau metabolismul vitaminei D.
-
Rahitismul hipofosfatemic:
Această variantă particulară este relativ rară și se manifestă din cauza nivelurilor scăzute de fosfat din fluxul sanguin. Fosfatul reprezintă încă o cerință minerală indispensabilă pentru o mineralizare adecvată a oaselor, iar deficiența acestuia poate precipita creșterea și mineralizarea osoasă necorespunzătoare. Rahitismul hipofosfatemic este de obicei ereditar și apare dintr-o afectare a capacității organismului de a reabsorbi acest nutrient în rinichi, ducând la epuizarea acestuia în fluxul sanguin.
-
Rahitismul renal:
Rahitismul renal este observat în primul rând la copiii afectați de boală cronică de rinichi. Rinichii joacă un rol esențial în menținerea echilibrului mineral al organismului, inclusiv în reglarea nivelurilor de calciu și fosfat. Atunci când rinichii devin incapabili să controleze în mod adecvat aceste minerale esențiale, poate duce la creșterea aberantă a oaselor, fragilitate și deformări.
Care sunt cauzele rahitismului la copii?
Să verificăm câteva cauze principale care ar putea contribui la apariția rahitismului.
Deficit de vitamina D
Vitamina D este un nutrient esențial vital pentru absorbția calciului și fosfatului din dieta noastră. Această vitamină crucială poate fi sintetizată de piele atunci când este expusă la lumina soarelui și obținută din alimente specifice. Nivelurile inadecvate de vitamina D pot apărea din cauza diferiților factori, inclusiv expunerea insuficientă la lumina soarelui, în special în regiunile cu soare limitat sau în anotimpurile cu orele de lumină reduse. În plus, o dietă lipsită de alimente bogate în vitamina D poate contribui și la o deficiență.
Aport inadecvat de calciu
Calciul este un mineral vital crucial pentru menținerea oaselor puternice și mineralizarea adecvată. Atunci când dieta unui copil nu are suficient calciu, este posibil ca organismul să nu aibă elementele de bază necesare pentru a stabili și susține oase puternice. Consumul de alimente bogate în calciu, cum ar fi produsele lactate, legumele cu frunze verzi și produsele fortificate este esențial pentru a susține dezvoltarea sănătoasă a oaselor.
Lipsa expunerii la soare
Lumina soarelui servește ca o sursă naturală de vitamina D, deoarece pielea sintetizează acest nutrient atunci când este expusă la lumina soarelui. Copiii care petrec o cantitate semnificativă de timp în interior sau au activități limitate în aer liber pot să nu primească o expunere adecvată la lumina soarelui, ceea ce duce la un deficit de vitamina D și contribuie la dezvoltarea unor afecțiuni precum rahitismul.
Genetica
Anumite mutații genetice pot afecta capacitatea organismului de a utiliza sau metaboliza vitamina D, ducând la afectarea mineralizării osoase. Un exemplu de astfel de condiție genetică este rahitismul hipofosfatemic, așa cum am menționat mai devreme.
Anumite afectiuni medicale
Afecțiunile medicale, cum ar fi bolile hepatice și renale, pot perturba sinteza sau activarea vitaminei D în organism, ceea ce duce la niveluri reduse de vitamina D activă. Această deficiență poate împiedica absorbția calciului și a fosfatului, ducând în cele din urmă la slăbirea și mineralizarea necorespunzătoare. oase .
Cum să recunoaștem simptomele rahitismului?
Mai jos sunt semnele cheie ale rahitismului la care ar trebui să fii atent.
Creștere și dezvoltare întârziate
Copiii cu rahitism pot avea o rată de creștere mai lentă în comparație cu semenii lor, ceea ce duce la o întârziere vizibilă în înălțime și creștere în greutate.
Înclinarea picioarelor
Oasele lungi ale picioarelor, cum ar fi femurul și tibia, se pot slăbi și se pot îndoi sub greutatea corpului. Acest lucru poate duce la un aspect caracteristic cu picioare arcuite la copiii afectați.
Deformări ale coloanei vertebrale și cutiei toracice
Rahitismul poate afecta, de asemenea, coloana vertebrală și cutia toracică, contribuind la deformări, cum ar fi cifoza (o curbură anormală în față a coloanei superioare) sau lordoza (o curbură exagerată spre interior a coloanei inferioare). În plus, cutia toracică poate deveni distorsionată, provocând un aspect caracteristic de „piept de porumbei”.
Slăbiciune musculară și durere
Oasele slăbite și mineralizarea necorespunzătoare a oaselor pot pune o presiune suplimentară asupra mușchilor, ducând la disconfort și la reducerea activității fizice.
Probleme dentare
Rahitismul poate afecta dezvoltarea dinților, ducând la probleme dentare, cum ar fi erupția întârziată a dinților, alinierea necorespunzătoare și un risc crescut de carii. Defectele smalțului și o susceptibilitate mai mare la carii sunt, de asemenea, frecvente.
A avea rahitism afectează înălțimea unui copil?
Da, da.
După cum am menționat la început, rahitismul afectează oasele lungi din brațe și picioare. Aceste oase au plăci de creștere, care sunt zone de cartilaj la capetele oaselor responsabile de creșterea longitudinală. La un copil cu rahitism, lipsa mineralizării adecvate slăbește plăcile de creștere, împiedicându-le să funcționeze eficient. Ca urmare, oasele nu pot crește la ritmul lor optim, ceea ce duce la creșterea întârziată sau pierzată în înălțime.
Cum se tratează rahitismul?
Tratamentul rahitismului implică o abordare cu mai multe fațete care vizează abordarea cauzelor fundamentale ale deficiențelor de nutrienți și promovarea mineralizării osoase. Regimul de tratament specific poate varia în funcție de severitatea afecțiunii și de deficiențele specifice de nutrienți în joc.
Suplimente de vitamina D:
Suplimentele de vitamina D sunt administrate pentru a ridica nivelul de vitamina D din organism. Acest lucru ajută la facilitarea absorbției calciului și fosfatului din dietă, promovând în cele din urmă mineralizarea sănătoasă a oaselor. Doza și durata suplimentării cu vitamina D sunt determinate pe baza unor factori precum vârsta copilului, greutatea și severitatea deficienței de vitamina D.
Suplimente de calciu:
Împreună cu vitamina D, suplimentele de calciu sunt vitale pentru susținerea sănătății și mineralizării oaselor. Calciul este un mineral esențial necesar pentru formarea și întărirea oaselor. Combinarea suplimentelor de calciu cu vitamina D asigură utilizarea eficientă a calciului absorbit pentru o dezvoltare optimă a oaselor.
Suplimente de fosfat (dacă este necesar):
În cazurile de rahitism hipofosfatemic, pot fi prescrise suplimente de fosfat pentru a rectifica dezechilibrul fosfatic și pentru a promova mineralizarea corespunzătoare a oaselor.
Expunerea la lumina soarelui:
Încurajarea expunerii regulate la lumina soarelui este importantă, deoarece declanșează sinteza vitaminei D în piele. Cu toate acestea, este esențial să fiți precauți pentru a evita expunerea excesivă la soare și pentru a aplica măsuri adecvate de protecție solară pentru a preveni arsurile solare.
Modificări dietetice:
Menținerea unei diete bine echilibrate, bogată în vitamina D, calciu și fosfat este esențială pentru susținerea sănătății generale a oaselor. Includerea alimentelor precum produsele lactate fortificate, peștele gras, ouăle și legumele cu frunze verzi în dietă asigură o aprovizionare constantă a acestor nutrienți esențiali.
Fizioterapie:
Terapia fizică joacă un rol important în tratamentul rahitismului. Acesta implică exerciții direcționate care vizează întărirea mușchilor din jurul oaselor afectate. Întărirea acestor mușchi oferă un sprijin suplimentar oaselor slăbite, sporind stabilitatea și reducând riscul de fracturi. Activități precum mersul pe jos și antrenamentul blând de rezistență stimulează mineralizarea oaselor și susțin creșterea oaselor. Încorporarea treptată a activităților de purtare a greutății în rutina copilului îmbunătățește și mai mult densitatea osoasă în timp.
În concluzie, tratamentul rahitismului cuprinde o abordare cuprinzătoare care abordează deficiențele de nutrienți, promovează mineralizarea corespunzătoare a oaselor și susține sănătatea generală a oaselor. Planul de tratament specific este adaptat nevoilor unice ale fiecărui individ și severității stării sale.
Ca părinți, ce ar trebui să faceți?
Dacă copilul dumneavoastră are rahitism, este esențial să lucrați îndeaproape cu profesioniștii din domeniul sănătății. Ei vor ajuta la dezvoltarea unui plan de tratament personalizat, adaptat nevoilor lor specifice. Cu un tratament și un management adecvat, rahitismul poate fi abordat în mod eficient, permițând copiilor să crească și să dezvolte oase sănătoase și prevenind complicațiile ulterioare asociate cu această afecțiune.
- Postare similară: Cum să crești mai înalt? Cei mai buni nutrienți pentru creșterea înaltă
